Cine sunt eu

 

 

o Florence Foster Jenkins a literaturii române. Mai exact: inversul ei. Ea avea tehnică dar n-avea talent, eu am talent dar n-am tehnică. Însă amândouă avem o pasiune greșită care ne consumă - dar ne și prelungește - viața. Literatura mea probabil că sună așa:

Ce vreau să public

(datorii morale)

  • „Runa și demonul scrisului” (re-editare Runa din 2016)

  • „A Transylvanian feel... Ingrid” (a se vedea secțiunea Ingrid)

  • memoriile unui învățător din secolul trecut

  • și ale unui colonel topometrist

  • o monografie a satului meu transilvan

  • „The History of the Cândea/Kendeffy Family” (+ campanie pentru renovarea reședinței lor - castel ruinat și neglijat)

  • „Povestea romanțată a sângelui meu”

  • jurnal dezosat. memorii alterate

  • „Matia al bibliotecilor pierdute” (Matia Corvin, adică)

  • „Frumoasele latine de la marginea Imperiului”

WANT TO HEAR  MORE ?!

"when I could have been anything":

arheolog (+space archaeologist + remote sensing expert), jurnalist, scriitor, balerină, biograf, violonist, bijutier, sticlar, furniture designer, neuro-arhitect

Cine aș fi vrut să fiu

 

Scriitor de romane de dragoste - historical romance fiction. O Hilary Mantel + Kate Mosse (scriitoarea, nu fotomodelul Kate Moss) + Jason Goodwin + Victoria Hislop a literaturii române. Sau măcar o Marina Fiorato. Sau măcar să-i traduc pe toți în română (probabil au fost traduși deja). În visele nebunești, sunt o Isabel Allende + Louis de Bernières + Jeffrey Eugenides a literaturii române (lista se schimbă mereu și e pe historical fiction sau nu), mai nou Jessie Burton și Nicole Krauss, singurul neacompaniat în mod constant pe orice listă a mea fiind John Donne („the most tender, most scathing and most paranoid love poet in English letters” - John Stubbs in „John Donne: The Reformed Soul”).

 

În viața reală, aș fi vrut să fiu Martha Gellhorn (inclusiv în varianta Nicole Kidman), Diana Athill (editoare și scriitoare legendară), funcționara de la poșta din cartierul meu bucureștean, Sister Irini de pe insula Amorgos (sau măcar pisica ei, Omorfoula, adică Frumoasa), pensionara din știrea asta: „a 93-year-old woman who has had her first novel published has used its proceeds to buy a house in Devon to look after some of her friends” (lucru pe care nici un debutant din România nu-l va putea face decât, poate, peste câteva sute de ani), și enorm de multe alte personaje interesante.

...asta sunt, acum trei sute de ani, eu:

and before that, I must have been a Greek cat, a blue monkey, a griffin, and the lost earring of a Minoan goddess

Ce o să fiu

 

Agata asta. Cred că e cel mai frumos obiect pe care l-am văzut vreodată.

O boabă ruginită, banală, încrustată în calcar - când au găsit-o arheologii în pământ - și pe care erau gata s-o arunce. Și ce desen extraordinar ascundea de fapt sub crusta de calcar și rugină... E o agată-sigiliu a Prințului cu grifon (The Griffin Warrior), și a fost făcută prin 1450 BC, în Creta minoică, probabil. O capodoperă miniaturală (are numai 3.6 cm, „and the intricately carved scene can only be viewed in full detail with a photomicroscopy camera lens”) cum numai peste o mie de ani s-ar fi putut crea. Un rafinament la care probabil că nu vom mai ajunge niciodată. Au găsit-o lângă Palatul lui Nestor, în Peloponez, în dealul Ano Englianos, care a fost un simplu deal până s-au apucat arheologii să-l sape (precum Knossos-ul, care nu fusese și el decât un deal până pe la 1900 când s-a apucat Arthur Evans să-l sape). Pe mine mă vor găsi osificată în pământul dealului din satul meu transilvan, care, până o să vină un arheolog să-l sape, nu va fi și el decât un deal...

Celor care ajung pe site-ul (era să zic situl) meu întâmplător:

nu am rune de vânzare, nu fac divinații, nici horoscoape; nici manuale școlare. Aici se află o altfel de Rună.

Spun asta pentru că cei care ajung aici caută ori rune, ori toalete la metrou. Am o Rună - un roman publicat în 2016, care face un fel de divinații, e magie, dar nu e horoscop. Am Toalete - un text în blog - e despre toalete, dar cei care caută disperați pe google un veceu în miezul nopții la metrou vor fi foarte pissed off să dea peste textul meu kilometric care nu-i ajută cu nimic și nu le rezolvă problema stringentă. Sorry, folks!

© 2017-2020 by Lia Vernescu