- a ghastly ghost story -
Scriitor talentat dar ratat fiind (și stafie eu însămi deja), m-am gândit să mă fac ghostwriter. Dacă tot mă chinuie talentul, măcar să scriu spre folosul altora; dacă sunt oricum o stafie, dacă m-am lăsat de scris dar tot nu mă pot opri, măcar să-mi satur din când în când demonul scrisului scriind ce vreau eu sau ce vor alții, liber sau la comandă, fără să-mi bat capul cu publicatul, fiindcă te publică alții instantaneu, eficient și organizat, și te mai și plătesc pentru asta. Dar totul nu sub numele tău, ci al altuia/altora; și nu în română ci în engleză. Eu îmi satur setea de scris, iar ei - treaba lor ce fac ei cu ceea ce am scris eu. Nimeni niciodată nu va ști că tu ai scris cartea aia fiindcă invariabil semnezi un NDA - nondisclosure agreement -, un contract de anonimat pe viață (și după viață). Un fel de plagiat cu acordul scris și secret al celui plagiat că renunță la toate drepturile de autor și le cedează plagiatorului în eternitate. Adică un plagiat legal?! Ce naivă am fost până acum, credeam că asta nu se poate întâmpla never ever. Și niciodată nu mi-am pus problema că romanul pe care-l citesc, sau blogul, sau articolul nu e scris de cel care-l semnează. Pseudonim e ok pentru că undeva este înregistrat numele real al scriitorului, dar ghostwriting-ul ăsta - ?! ce este, de fapt?
Așa că m-am apucat să studiez ghostwriting-ul. Știam ce e, cum se face, care sunt regulile, dar asta n-a amortizat șocul pe care l-am avut să descopăr că este o piață literară i-men-să, foarte riguroasă contractual, foarte demanding și foarte common practice (cel puțin în Occident). Toate genurile literare posibile, de la literatură pentru copii la Victorian era romance, sau Western, sau horror, how-to books sau website-uri întregi, de toate pentru toți și all positions. Sunt curioasă dacă există și în România; aș vrea să întreb și câțiva scriitori români care e părerea lor despre ghostwriting în general (am o listă de întrebări), aș vrea să întreb tineri scriitori dacă s-ar apuca de așa ceva și de ce ar face-o. Mie mi-a distrus încrederea în coperta unei cărți, inocența cu care privesc o copertă de carte atunci când o cumpăr: de acum înainte, când țin o carte în mâini, dacă nu e vorba de un scriitor consacrat (ba chiar și consacrații, nu m-ar mira), o să mă întreb dacă numele de pe copertă e al adevăratului autor, cine e adevăratul autor și ce anume l-a îndemnat să semneze un contract de anonimat pe viață, cât de disperat sau cât de pragmatic este un ghostwriter, ce dramă sau pur și simplu ce plăcere stranie îl îndeamnă să facă ghostwriting.
Cu, probabil, destule excepții, este un job foarte prost plătit, există însă edituri care-și au grijă de scriitorii ăștia, și probabil că se poate trăi decent din ghostwriting (dacă pot spune așa...).
Însă întrebarea care mă preocupă este: este ghostwriting-ul legal (că moral, clar nu e)? După cât de „normal” e pe piețele literare occidentale, se pare că da. Cum rămâne cu dreptul la proprietate intelectuală? Cum e în stare un scriitor, orice scriitor, să publice romane, texte, articole etc., scrise de alții sub numele lui? O mai dormi bine noaptea? Măcar editurile care practică ghostwriting inventează câțiva scriitori fictivi și, sub numele astea, publică ceea ce o armată de ghostwriters scriu. Așadar un scriitor de novelete de amor bine vândute poate să nici nu fie real, ci pur și simplu un nume inventat sub care se ascund, ciuperci productive, o mulțime de scriitori mai mici. E înșelătorie, dar probabil pe consumator nu-l interesează neapărat cine e autorul pe care-l consumă, iar ghostwriterul scrie senin și e mulțumit că are un job.
Data viitoare când citiți un „New York Times Bestselling Author”, nu fiți foarte siguri că autorul de pe copertă este într-adevăr cel care a și scris cartea! (după cum se vede din ultimul exemplu de mai jos: „I'm a New York Times Bestselling Author and I'm looking for a ghostwriter to take over one of my existing series, this one a ghost romance series.”)
Culmea e că toți au zero tolerance on plagiarism!
Am avut o listă de exemple aici, însă am scos-o. Do your own homework!
Comments