când moartea / nu scrisul

Povestea romanțată a sângelui meu

Limba română la cafeneaua englezească (+invers)

Venin internautic

In time

1/8
Please reload

„marea dragoste”

April 2, 2017

Citesc foarte puțin poezie, deși am veșnic teancuri de cărți de poezie așteptându-mă prin colțurile casei (recent m-am abonat la The Paris Review - Daily Poem - un poem pe zi primit în mail). Iar atunci când o întâlnesc, îmi taie respirația. Un astfel de moment am avut cu marea dragoste. L-am citit într-o carte superb tipărită și este unul dintre cele mai frumoase poeme pe care le-am citit vreodată. Îl transcriu aici (deși, smuls din context, personajul e mai greu de înțeles). L-am încadrat la „The Lunatic, the Lover and the Poet” (A Midsummer Night's Dream - „the lunatic, the lover and the poet are of imagiantion all compact”), fiind, dintre cei trei, categoric the Poet...

 

„And as imagination bodies forth

The forms of things unknown, the poet’s pen

Turns them to shapes and gives to airy nothing

A local habitation and a name.”

 

Cam asta se întâmplă mai jos.


 

 

marea dragoste
 

după ce i se vor îngreuna pleoapele și-și va lua adio de la lume, kirilă se va muta pe norișorul lui personal și rozaliu. 
 

va avea grijă să-și umple buzunarele cu toate cele trebuincioase. se va uita cu drag prin telescop la căsuța lui, la gura de metrou, la străzile pe care mergea și, într-o zi, o va vedea și apoi o va recunoaște pe femeia îndelung așteptată. și în aceeași zi se va îndrăgosti. 
 

o va vedea în rochii de primăvară și de vară, apoi îi va învăța rochiile pe de rost. va privi cu jumătate de ochi rușinat în decolteul ei, își va coborî spre pământ un tub prin care să-i audă vocea și se va îndrăgosti atât de tare, încât mai-mai să alunece de pe norișor. 
 

și kirilă va arunca cu bucățele din perna lui de cer spre umerii ei. dragostea lui va privi mirată petalele de abur așezate grațios pe umeri. kirilă va ruga o lumină aurie să se așeze pe genunchii ei în zilele ploioase. lumina îl va asculta, se va înfășura torcând în jurul dragostei lui.
 

și kirilă apoi va coborî spre pământ sforicele și le va lega de oasele lui blânde și cuminți. le va ruga să-l mai ajute o dată, iar el – ca un păpușar al propriilor oase – le va trimite să aibă grijă de marea lui dragoste.
 

dacă o siluetă amenințătoare se aproprie de umerii ei, atunci kirilă își scoate un os din pământ și-l trosnește pe acela în cap. dacă cineva țipă la marea lui dragoste, kirilă trimite un os mai mic să-i sară ăluia în gât și să-l înece. 
 

în nopțile cu lună plină, kirilă o mângâie ușor pe obraz cu o sforicică și marea lui dragoste zâmbește în somn. el nu a mai văzut ceva atât de minunat. și oasele o privesc pe dragoste de dedesubt, oftând.
 

kirilă oftează și el, se strânge mai mult pe norișorul lui personal, îi mai privește puțin zâmbetul prin telescop și se gândește la cât de frumos nu s-au întâlnit ei niciodată și la cât de mult o iubește.
 

apoi dimineața începe iar să aibă grijă de marea lui dragoste. își trimite oasele lui ascultătoare să o însoțească peste tot. 
 

la câțiva metri sub pământ vâslesc printre rădăcini și conducte, se duc înaintea ei să încălzească pajiștile reci pe care ea aleargă desculță. își trimite oasele să coasă pe dinăuntru pământul, să nu se deschidă sub tălpile ei și să nu o înghită.

 

și kirilă simte atât de mult, încât i se îngreunează trupul de aburi cu dragoste și devine prea greu pentru norișorul lui și rozaliul se rupe și kirilă cade de acolo, ca o piatră, chiar pe lângă umărul iubirii lui.
 

chiar i-a simțit parfumul, chiar i-a atins puțin rochia și ea s-a întors pentru o clipă de parcă l-ar fi simțit, de parcă s-ar fi privit în ochi, și zâmbind fericit a trecut prin asfalt, a încercat să se prindă de oasele lui și nu a putut, a încercat să se prindă de cele mai adânci rădăcini și nu a putut, a trecut ca o cometă prin toate învelișurile pământului, zâmbind cu toate fericirile lui deodată, de parcă pământul în care se adâncea era trupul dragostei lui, îmbrățișându-l pentru tot restul timpului.

 

Teodor Dună - kirilă

editura Tracus Arte 2017

 

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Please reload

© 2017-2019 Lia Vernescu