Ghostwriting

când moartea / nu scrisul

Povestea romanțată a sângelui meu

Limba română la cafeneaua englezească (+invers)

Venin internautic

1/9
Please reload

(de ce) sunt românii altfel... decât tracii?

September 23, 2017

Revelație

Acum câtva timp, în Ashmolean Museum Oxford. După secțiunea „Sciți”, văd secțiunea „Traci”. Mândră, mă îndrept spre ea și spun prietenilor englezi cu care eram: „Aceștia sunt strămoșii îndepărtați ai poporului român. Dacii erau o ramură din marea familie tracă. Herodot spune despre ei că „they are the noblest as well as the most just of all the Thracian tribes. (Mă înșelam. Herodot nu vorbește niciodată despre daci. El vorbește numai despre geți = „Getae”).

 

Având întotdeauna în cap afirmația de mai sus, nu m-a mânat niciodată curiozitatea să aflu cum erau tracii înșiși în viziunea lui Herodot, convinsă că nu puteau fi prea diferiți; Herodot zice clar „cei mai... dintre traci”, așadar un motiv de mândrie în plus.

Ne uităm admirativ la artefacte și ajungem la o plăcuță cu explicații taman din Herodot. Citim. După fiecare propoziție, mie îmi scapă fără să vreau câte un „Oh!” (pe românește: „Ău!”):

 

„According to Herodotus, the ancient Thracians were a numerous people” (le spusesem deja, iar geții - o ramură a lor) „who sold their children into slavery abroad” (oh, well! toți făceau așa în vremurile alea). „Tattoos were admired,” (ooh! cool!) „as was idleness” (aici „oh!” a sunat aproape românește); „to be a 'tiller of the soil was a great dishonour'.” (ău!)

Am recitit și apoi privit cu stupoare, cu ușurare comică și, în cele din urmă, cu disperare cruntă această plăcuță. Din plăcuță se holba la mine Fatalitatea.

 

Așadar, iată ce este și, mai ales, de unde ni se trage balcanismul (care, în mintea multora, însumează apucăturile rele ale românului, și care NU este „bizantinism”): din ADN-ul strămoșesc, ăla foarte vechi. Tracii (nu dacii) sunt de vină!


Nu doar că tracii ăștia „practicau” lenea (!), dar o și admirau; implicit, cei leneși erau admirați, erau „modele”, VIP-uri (s-ar spune azi), parlamentari absenți sau moțăind în ședințe. Astfel, nici nu ne mai miră că „să fii un plugar, un muncitor al pământului, era o mare dezonoare”! Suntem mai traci decât cred unii. Ce vizionar acest Herodot! Dacă ne-ar vedea astăzi, ar fi măgulit că vorbele lui sunt valabile și la 2500 de ani distanță.

 

Iar despre „își vindeau copiii ca sclavi în țări străine” - abia acum înțeleg cum ajunsese Zamolxe sclav, căci tot Herodot ne spune că Zalmoxis fusese sclavul lui Pitagora: „I am told by the Greeks who dwell on the shores of the Hellespont and the Pontus, that this Zalmoxis was in reality a man, that he lived at Samos, and while there, was the slave of Pythagoras”. Și că, după ce își obține libertatea și se îmbogățește, se reîntoarce în țara lui. The Thracians at that time lived in a wretched way, and were a poor ignorant race; Zalmoxis, therefore, who by his commerce with the Greeks, and especially with one who was by no means their most contemptible philosopher, Pythagoras to wit, was acquainted with the Ionic mode of life and with manners more refined than those current among his countrymen....” (Herodot Istorii, Cartea a IV-a, Melpomene)

 

Grecii, din nou! Grecii cei filozofi și rafinați. Zamolxe, grecizat, se întoarce și-i civilizează pe traci.

 

E drept că Herodot vorbește ba de traci, ba de geți, Zamolxe e când trac, când get. Aș vrea să știu dacă aici e vorba de traci, sau de (geto-)daci - care sunt, și-așa, ponegriți destul în ziua de azi, pe nedrept; cum ar fi să râdă englezul contemporan de celții de odinioară și să fie rușinat că îi are printre strămoși?

 

În contrast cu „to be a 'tiller of the soil was a great dishonour'” și ca să-mi pună mie sare pe rană, iată ce spun grecii (da, din nou, grecii!), la numai câteva plăcuțe distanță:

 

 

       „I'd rather be a day-labourer on earth,

   working for a man of little property

than lord all the hosts of the dead”

~ Achilles, in Homer's Odyssey ~

 

Eee? Cum e? Citind asta, pot eu să mă abțin să nu compar, din nou? NU. Nu e vina mea că grecul (antic sau contemporan) e întotdeauna deasupra.

 

Totuși, cine a selectat și a pus plăcuțele astea în muzeu ar fi trebuit să specifice un lucru: la începutul Cărții a IV-a Melpomene, unde povestește despre Darius al perșilor care, după ce cucerește Babilonul, se îndreaptă spre Sciția, Herodot descrie în detalii năucitoare pe sciți: plecați 28 de ani prin Asia în urmărirea lui Medes Cimerianul, la întoarcere, în mod neașteptat, sunt întâmpinați de o armată formidabilă formată din copiii pe care nevestele lor, crezându-se părăsite, i-au avut cu sclavii; iar de aici, aflăm o poveste foarte stranie despre o metodă absolut năucitoare de a mulge vacile și de ce, pentru a obține cel mai bun lapte, sclavii trebuie orbiți (pasajul bulversant poate fi citit aici; întregul Herodot e bulversant, însă îmi place luciditatea cu care analizează poveștile altora, declarându-se sceptic de foarte multe ori, raționând și demitizând; de exemplu, legenda că undeva foarte la nord nu se mai poate înainta din pricină că din cer cad întruna pene e explicată de Herodot așa: tribul care povestește asta e din sud, așadar n-a văzut în viața lui zăpadă, de aceea crede că din cer cad pene - e chiar poetic). Partea interesantă pentru mine este următoarea: „Such is the reason why the Scythians blind all those whom they take in war; it arises from their not being tillers of the ground, but a pastoral race”. Trecând peste stranietatea afirmației (sunt popor de ciobani, sunt în stare de orice pentru a obține un lapte bun), îmi spun: aha, rasă pastorală fiind, au oarece dispreț pentru sus-numiții „tillers of the ground” (plugari, agricultori). Poate asta pune o altfel de lumină și peste „tracii admirau lenea”, poate lenea nu era decât o mioritică stare contemplativă inevitabilă comună tuturor ciobanilor, și nu lene de-adevăratelea... În definitiv, nici orbirea lui Homer nu e decât o legendă: „Virtually every biographical aspect ascribed to Homer is derived entirely from his poems. Homer is thought to have been blind, based solely on a character in The Odyssey, a blind poet/minstrel called Demodokos of Phaeacia” - și atât.

După acest ocol prin sciți, revenind la traci, și încă în muzeu fiind, gândul m-a dus imediat la „De ce este România altfel?” a lui Lucian Boia, care mi-a dat oricum dureri de cap (nu sunt fan Lucian Boia). Însă, brusc, mă obosesc încrengăturile astea, mă satur de plăcuțe, artefacte și vitrine, și simt nevoia să ies afară, la soare, la lumină.

 

Am plecat din muzeu cu o adevărată migrenă, întrebându-mă, cu un amestec straniu de disperare și speranță:

 

„Totuși, (de ce) sunt românii altfel... decât tracii?”

 

 

Share on Facebook
Share on Twitter
Please reload

Please reload

© 2017-2019 Lia Vernescu