• Lia Vernescu

Detaliul batistei

"Farewell" sau "Around the world by Zeppelin", a film by Ditteke Mensink (2009)


Un documentar unic despre singura călătorie a Zeppelinului în jurul lumii povestită de jurnalista Lady Grace Drummond-Hay (poveste refăcută din jurnalele ei, din scrisorile și articolele ei). Prinde în el nu doar relatarea acestui voiaj excepțional, ci și o frumoasă poveste de dragoste. Balonul fabulos poartă în măruntaiele lui acest mărgăritar...


Imaginile taie respirația (mie), mai ales cele de la lansarea Zeppelinului. Citez din comentariul BBC4: "Rare archival footage gives glimpses of day-to-day life in a zeppelin gondola, Grace listening to one of her fellow passengers playing the accordion, the repair of a tear in the cloth shell during the flight, the sleeping cabins and lounge, and the splendid views from the windows. The film offers a fascinating look into the world of the roaring twenties which would soon be gone forever." O lume dusă demult, anii '20-'30. Vremurile în care o călătorie era o plăcere, o aventură frumoasă și interesantă, o delectare. Au numit așa de bine epoca: the Age of Glamour. Zborul era la mică înălțime, pe îndelete, lent, ca totul atunci, viața era așezată și încă umană, și de acolo de sus, dar nu prea sus, puteai vedea detaliile (casele, oamenii, drumurile, pădurile, apele, viața). "Glamour" a dispărut odată cu ei.


Este de un rafinament rar, departe de documentarele seci, reci pe care le vedem de obicei; o mare surpriză, printre încălzirile globale și dezastrele de tot felul. Nu poarta marca BBC, care ar fi cenzurat ceva imagini și text, din pricini de political correctness, dar și pentru că BBC n-ar fi mers în astfel de intimități, ca de exemplu visul ei cu șerpii, sau expresii ca "looking like a bunch of idiots", deși această expresie este rostită cu o mare duioșie pentru "idiots"; de fapt, nici nu cred că ar fi avut-o pe ea ca naratoare, și povestea de dragoste ar fi fost menționată doar în treacăt, întrucât cel pe care-l iubește e căsătorit iar soția lui este mentally ill; accentul ar fi căzut pe partea tehnică, nu pe Lady Grace. Dar le sunt atât de recunoscătoare pentru faptul că l-au difuzat.

M-au tulburat mult imaginile cu lansarea și apoi întoarcerea acasă în New York, nu știu ce m-a mișcat așa de tare, poate faptul că e atât de "uman" totul, miile de oameni trăgând de frânghii, ancorați de pasărea asta uriașă, faptul că toți acești oameni sunt morți acuma, și fiecare a avut povestea lui, sau poate faptul că vezi o batistă fluturând la fereastra Zeppelinului când se înalță, apoi o vezi pe Gracie care spune ceva și citești instantaneu pe buzele ei ce spune: "I will miss you"...

Era îndrăgostită de un coleg jurnalist mai în vârstă, Karl von Wiegand, care se despărțise de ea cu 6 luni înainte de zborul cu Zeppelinul. Povestea lor reînvie treptat de-a lungul zborului, căci ea, fiind prea tânără, este desemnată pe lângă un jurnalist cu experiență - care e nimeni altul decât Karl... Povestea lor reînvie acolo, așadar, cu un punct culminant în Japonia (imaginile sunt ravishing) și se stinge iar la întoarcerea acasă unde îl aștepta soția.


Dar, se pare că meseria (și viața; sau moartea?) îi adună din nou, căci în '45 trec împreună printr-un lagăr japonez în Filipine - ce straniu, Japonia fusese "paradisul" lor în călătoria Zeppelinului, iar acum devine mesagerul morții fiindcă Gracie se îmbolnăvește grav în lagărul ăsta japonez și moare un an mai târziu...

Aș fi vrut atât de mult să fi trecut și pe deasupra României...


Căutând pe net despre, am aflat un detaliu tulburător. Autoarea documentariului (mi-era clar că trebuia să fie o femeie), inițial, a vrut să refuze să-l facă fiindcă subiectul (zborul Zeppelinului) era prea "tehnic", prea masculin - "it was more like a boy's story" -, dar pe urmă a descoperit-o pe ea, pe Lady Grace, singura femeie la bord, și asta a convins-o să-l facă. Pe urmă, avea nevoie de o poveste de dragoste - "People were very idealistic about the zeppelin dream … so I felt it needed a love story" - ba chiar intenționa să inventeze una, între Grace și căpitanul Zeppelinului. Dar, tot uitându-se la filmele de arhivă, a dat peste o scenă în care observă că, la un moment dat, la plecarea din Tokyo, Grace face un gest, un mic gest, care, pentru anii '20, trăda o intimitate specială între doi oameni: ea ia batista din buzunarul de sus al hainei unui coleg să o fluture în semn de bun rămas când Zeppelinul se desprinde de pământ. Și gestul ăsta îi dă de bănuit autoarei că între ei ar fi ceva. Și astfel descoperă povestea de dragoste între ea și Karl. Fiindcă despre ea nu puteau găsi mai nimic, iau legatura cu familia lui Karl și află că da, fuseseră în familie zvonuri despre povestea lor, apoi în arhive descoperă 600 de scrisori de dragoste scrise de ea către Karl. Și așa a intrat povestea în documentar, fără să mai fie nevoie să fie inventată: era deja acolo... Dar cum și-a dat seama ea, autoarea, dintr-un mic gest, aproape de neobservat - măruntul gest revelator -, că în spatele lui se află așa o poveste... Citez:


She decided to introduce a fictional love story into the documentary between Drummond-Hay and initially the zeppelin’s captain. But after she started her research, an intriguing image surfaced. "When the zeppelin lifts off from Tokyo, (iată, aici este amănuntul senzațional, măruntul gest revelator) Lady Hay is waving and she takes a handkerchief out of Karl’s pocket. I saw that material for the first time and I said to Gerard [the image researcher], that’s really quite informal for two colleagues in those days, and between a man and a woman." Sometime later, Ditteke talked to one of Drummond-Hay’s relatives who said she thought Drummond-Hay had a secret lover, another journalist onboard called Karl von Wiegand. "So we started to research him instead of Grace because it was very hard to get material on her,”"says Ditteke. "We found his archives and in these archives were 600 love letters from her. We realized that they were lovers during the trip so I took the letters as the inspiration for the journey. The journey is based on fact and you should see it as an historical novel. But there were no documents about what really happened between them on the airship so I had to fill that in myself." This is the diary that forms most of the film’s voice-over.


Am căutat ani de zile documentarul ăsta, fără să-l mai găsesc. Mi-am dorit atât de mult să-l revăd, și, iată, cineva l-a încărcat recent pe youtube. Mii de mulțumiri!

Credentials:

Pieter van Huystee Film in coproduction with NPS and in association with ARTE France.

- A film by Ditteke Mensink

- Idea and film research Gerard Nijssen

- Producer Pieter van Huystee

This film is developed with the support of the MEDIA Programme of the European Community within the framework of the Discovery Campus Masterschool 2004 in association with The Netherlands Film Fund, The CoBo Fund, Dutch Cultural Broadcasting Fund and ThuisCopie Fund. In association with ARTE Unite de Programme Decouverte et Connaissance.



***

Iar aici este tabloul meu preferat, așa-mi vor îngheța în amintire: ei doi la fereastra Zeppelinului, o secundă înainte ca ea să întindă mâna să ia batista din buzunarul de sus al hainei lui:




© 2017-2020 Lia Vernescu

  • Facebook
  • Twitter
  • Pinterest
  • Instagram