Am descoperit într-o zi că „Octavian Paler shared a link 2 hours ago”, că „Octavian Paler is on facebook” și e activ, dă share-uri zilnic, adică citește și scrie și-și exprimă afinitățile.
În curând o să descopăr că Bulgakov îi dă share-uri (și) lui Stalin, că străbunicul meu îi dă share-uri de pe lumea cealaltă și lui Karl Marx, nu doar primarului satului, așa, conciliator și ca să mă șocheze pe mine, ba chiar dă share și vecinului Adam Ilie, cu care s-a certat toată viața, că își bea țuica virtuală seara cu Caragiale (cu toată Junimea, la o adică, așa cum visa în timpul vieții), ba chiar într-o bună zi o să aflu că Apostolul Pavel dă share nu doar Sfântului Petru și lui Francis (actualul Papă), dar și lui Richard Dawkins pentru a lui „The God Delusion”, că încă n-a dat share Catedralei Mântuirii Neamului din București (am verificat pe pagina lor de fb), deși i-a dat cu siguranță călugărului iezuit Georg Sporschill care timp de 20 de ani a avut grijă de copiii numiți „aurolaci” din Gara de Nord și a trăit cu ei prin canale, le-a construit case sociale, i-a educat, adică i-a salvat - și care, de fapt, nici nu așteaptă vreun share sau like fiindcă nici n-are pagină de facebook... Și tot așa... Dintre cei contemporani: știm că Márquez și Llosa s-au împăcat oficial în 2007 după 31 de ani în care nu și-au vorbit, apoi Márquez a murit în 2014, dar testul final va fi facebook-ul: până nu-și dau like și share unul altuia, unul de pe lumea asta și unul de pe lumea cealaltă, degeaba...
Mă întreb ce ar spune Paler însuși despre pagina lui de facebook (el dă, totuși, like-uri cuminți căci se pare că are afinități strict culturale). O să-l întreb direct, pe facebook. Cine știe, poate că o să-mi răspundă... Astfel, o să am ocazia să-i și spun ceea ce n-am avut curaj să-i spun în timpul vieții: cât de mult au însemnat cărțile lui pentru mine în adolescență și cum mi-au marcat, într-un fel, destinul (ca obiecte livrești, și ca obiecte pur și simplu).
E fenomenal acest facebook, a reușit ceea ce numai Isus a mai reușit: să învieze morții. Vom fi cu toții niște morți-vii, mai vii decât în viață fiind.
Lăsând gluma la o parte, înțeleg să-i facă cineva o pagină de internet lui Octavian Paler (un website), cum au mulți scriitori, vii sau morți, și chiar cred că cineva trebuie să-i facă o pagină de internet, ca un fel de muzeu virtual, dar o pagină de facebook mi se pare, totuși, un lucru ne-firesc (nu e în firea lucrurilor).
Dar ce mă mir eu de Octavian Paler!... Văd că și Nichita Stănescu e activ și dă share-uri... Einstein, Shakespeare, Lenin, Tolstoi, Churchill, Platon și Aristotel - toți sunt pe facebook. Toți cei morți sunt acolo, cu cei vii, shareuind. Ca în Paradis. Și Eminescu, săracul. El are două pagini de facebook, una cumva oficială, și alta cu o chitară atârnată de gât, printre manele, și maimuțărit. Pe cea „oficială” găsim că „Mihai Eminescu a distribuit postarea publicată de XY”, ba chiar „Contact Mihai Eminescu on Messenger”! Curat ședință de spiritism internautic! Ne ținem de mânuțele internaute și comunicăm cu cei morți. Fiindcă orice e posibil pe facebook. Nu?
PS Facebook Paradise sună a Fhloston Paradise din The Fifth Element. Vorba lui Zorg:
„If you want something done, do it yourself!”